16 octombrie 1990
-Pana cand vei invata ca trebuie sa ma lasi.Nu asta este tipul de viata pe care trebuie s-o duci,asa ca pleaca!
-Si asa se sfarseste?Stand amandoi aici,pe sinele de tren izbucnind in lacrimi si strigate de ura?
Nu i-a raspuns.
-Cum ramane cu noi?
-Noi nu am existat niciodata!Suntem doua persoane ce fac ceva gresit cu vietile lor!
-Asta mi-ai spus mereu.
-Pleaca!Te rog,nu vreau sa fie mai rau!
-Anthony,ce fa.....
Dar nu a apucat sa-si termine propozitia.Se trezi singura,in mijlocul pustietatii.Vazand ca nu a putut sa o convinga sa plece,el hotarase sa o lase singura.Stia ca viata alaturi de ea era imposibila,dar nu putea sa o ignore,sa o vada a doua zi ca pe o straina,sa stearga toate sentimentele.
-Anthony!!!
Tipatul Elenei abia se auzi,fiind acoperit de zgomotul trenului ce il omorase pe singurul om in care a avut incredere,singurul om pe care l-a iubit.
[...]
16 octombrie 2010
.Ploaia ce rasuna din cer lovea cu putere masina Elenei.Dar ei nu-i pasa.Stia ca trebuia sa faca acest lucru,iar vremea nu era nicidecum destul de puternica pentru a o opri.Coborase din masina,isi lua umbrela si se indrepta spre mormant.
S-a oprit de indata ce a zarit o piatra funerara cu numele Anthony Aarm.Aprinse o lumanare,puse florile frumos pe mormant si scoase din haina sa o scrisoare.Stia ca nu va putea marturisi tot ce simtea,asa ca scriind ii era mult mai usor.Puse scrisoarea langa flori si incepu sa citeasca totul,dar numai in gandurile sale.
"Draga Anthony,
Se pare ca au trecut 20 de ani.Inca nu pot sa cred ca asa s-a incheiat totul.
Tot ce vreau este sa iti spun ca mi-e dor de tine si ca ITI MULTUMESC.Probabil ca acum,daca erai cu mine,am fi facut cele mai mari greseli din vietile noastre.Nu stiu daca fericirea mea a meritat pretul vietii tale,dar stiu ca a fost decizia ta,chiar daca mie nu mi-a placut,si nici in momentul de fata nu imi place.
Dar as vrea sa stii ca,la un an dupa incident,parintii mei au gasit petrol intr-o mina abandonata,si au facut rost de bani pentru a-mi platii studiile la cel mai bun liceu din oras,si la Facultatea de Medicina.Da,acum sunt doctor Elena Garroni.De asemenea,sotul meu,Luciano Garroni m-a ajutat in tot acest timp sa realizez ce-i mai bun in viata.Impreuna avem o fetita de 10 ani si un baiat de 7.Locuim impreuna intr-o casuta mica pe malul lacului Wotteron.Uneori,Amanda,fetita noastra,imi umbla prin lucruri si ma intreaba cine este barbatul care ma tine de mana in fotografiile cu noi doi.Eu ii raspund ca este prima mea iubire.Si mereu va fi asa.
Am o viata fruoasa,dar nu sunt convinsa ca o merit.Uneori as vrea sa vin la tine,dar nu pot.Copiii mei au nevoie de mine si,chiar daca ma simt vinovata si consider ca aruncandu-ma pe sinele unui tren in miscare,voi face ceeace este corect,nu o voi face.Stiu ca tu nu ai vrea sa o fac.
Acum ar trebui sa plec,Amanda are recital de pian si nu as vrea sa intarzii.Iti multumesc pentru tot ce-ai facut,te iubesc.
Lasa scrisoarea unde ii era locul,si se indrepta din nou spre masina sa.Poate ca nu acesta era modul cel mai potrivit pentru a-i multumi lui Anthony,dar dragostea ce i-o va purta mereu,cu siguranta era.
Sfarsit
Dar as vrea sa stii ca,la un an dupa incident,parintii mei au gasit petrol intr-o mina abandonata,si au facut rost de bani pentru a-mi platii studiile la cel mai bun liceu din oras,si la Facultatea de Medicina.Da,acum sunt doctor Elena Garroni.De asemenea,sotul meu,Luciano Garroni m-a ajutat in tot acest timp sa realizez ce-i mai bun in viata.Impreuna avem o fetita de 10 ani si un baiat de 7.Locuim impreuna intr-o casuta mica pe malul lacului Wotteron.Uneori,Amanda,fetita noastra,imi umbla prin lucruri si ma intreaba cine este barbatul care ma tine de mana in fotografiile cu noi doi.Eu ii raspund ca este prima mea iubire.Si mereu va fi asa.
Am o viata fruoasa,dar nu sunt convinsa ca o merit.Uneori as vrea sa vin la tine,dar nu pot.Copiii mei au nevoie de mine si,chiar daca ma simt vinovata si consider ca aruncandu-ma pe sinele unui tren in miscare,voi face ceeace este corect,nu o voi face.Stiu ca tu nu ai vrea sa o fac.
Acum ar trebui sa plec,Amanda are recital de pian si nu as vrea sa intarzii.Iti multumesc pentru tot ce-ai facut,te iubesc.
Pentru totdeauna,
A ta Elena. "
Lasa scrisoarea unde ii era locul,si se indrepta din nou spre masina sa.Poate ca nu acesta era modul cel mai potrivit pentru a-i multumi lui Anthony,dar dragostea ce i-o va purta mereu,cu siguranta era.
